O pelicula psihologica densa si emotionanta, despre destine framantate de tradare si minciuna, si o alta desprinsa din realitati cotidiene dramatice, pe care le-am traversat cu totii. Regizorul Nicolae Margineanu a incheiat recent filmarile la prima pelicula si a intrat in productie cu cea de-a doua.
- Ati terminat in luna august Logodnicii din America - film ce vorbeste despre traumele lasate in sufletele oamenilor de perioada comunista - si veti incepe un altul, ce infatiseaza oameni in cautarea rezolvarilor acelorasi efecte pe care le suporta societatea romaneasca in urma anilor respectivi. Este o intamplare sau este dorinta dvs. de a va spune transant parerea?
- Este si nu este o intamplare. Raman deschis la trecutul nostru foarte apropiat, care se leaga cu prezentul. Am considerat un privilegiu faptul ca am putut realiza un film despre inchisorile comuniste din Romania (Binecuvantata fii, inchisoare, 2000, n.n.). Logodnicii din America m-a interesat prin actualitatea subiectului, sunt multe familii in Romania tributare trecutului apropiat, problema dosarelor de Securitate, care acum este atat de fierbinte, inca macina multe persoane, vinovate, mai putin vinovate sau victime, iar scenariul Evei Sarbu mi-a placut pentru ca abordeaza problema intr-un mod foarte uman, fara a-si propune sa faca un proces generalizat.
Se ocupa de un caz marunt, doua familii se intalnesc pentru a-si petrece week-end-ul, dar lucrurile iau o alta intorsatura din momentul in care se afla ca intr-una dintre familii a existat un informator de Securitate. Ce mi-a placut la scenariu este felul in care arata cat de nociva poate sa fie minciuna. Minciuna pastrata ani de zile poate deveni insuportabila si ireparabila. Si, mai mult decat atat, poate genera neasteptate acte de violenta. Mi-amintesc de un proverb pe care l-am auzit candva: "Mananca paine si sare si spune ade
