Traim intr-o lume aflata in continua schimbare, tot mai nervoasa, stresata, angoasata, convulsiva, agresiva fara motive intemeiate.
O astfel de lume alimenteaza nevroze, ca forma de manifestare ultima si precara a ratarii implinite. Ea ii afecteaza indeosebi pe aceia care sunt in cautarea solutiilor pentru a-i impinge de la spate pe crapulosi, puturosi si multimea de schizoizi care simuleaza normalitatea. Toti acestia profita de cei dintai, aflati dintotdeauna in minoritate demografica si decizionala. Parintele psihiatriei romanesti, doctorul Alexadru Sutzu afirma la 1873 ca "o tulburare intelectuala generala, care se dezvolta incetul cu incetul, este totdeauna de rea prognoza... modificarile caracterului si a sentimentelor afective cand nu insotesc starea acuta, anunta un sfarsit neplacut. Acelasi lucru indica si pierderea simtamintelor de pudoare, cuvinte obscene, tendinte de a aduna orice. Sensibilitatea catre frig, catre caldura, catre lumina, lacomie au aceeasi nefavorabila prognoza. Cauzele sunt asa de numeroase si de variate incat nu permit o clasare din punctul de vedere al prognozei. Putem spune insa ca ereditatea este o imprejurare defavorabila. Cauzele morale sunt mai grave decat cele fizice; iar cele simpatice mai favorabile decat cele primitve, care isi afla sediul intr-o afectiune directa a cerebelului".
Descrierea morbelor mintale de la 1873 din Gazeta medico chirurgicala a spitalelor descrie cu mare claritate muribunda societate de astazi, unde resemnarea, agresivitatea, nepasarea, lacomia pentru reusite prin munca putina etc. sunt realitati in deplina desfasurare cotidiana a unui peisaj uman tot mai dizarmonic psihic. Doctorul Sutzu deplange vremurile medievale, cand "nu exista atata activitate cerebrala" deoarece "un boier aspira sa ramana boier si sa moara boier. Un meserias aspira pentru el si pentru copiii lui sa ramana meserias.
