Incepe sau se termina Ro-mania la Sulina? O intreba-re cu doua raspunsuri si multe argumente. Pro si contra. Cert este ca aici, unde isi incheie Dunarea calatoria europeana, la marginea Sulinei, echipajul croazierei Jurnalul National - Antena 1 l-a descoperit pe ultimul pamantean.
Cititi si: ● Dilemele Sulinei ● Un far, far away... ● Ulti-mul om e pe pamant ● Primiti cu Dunarea? ● Jurnal de Croaziera - La Sf. Gheorghe, cu noaptea-n salupa, 58 de cm, in scadere ● Blog Croaziera ● Fotoreportaj Cand Europa plutea pe apa DunariiFOTOREPORTAJ - Click pe imagine POVESTE TRISTA - Sulina si-a trait visul pana in 1939. Acum isi traieste cosmarul Imaginati-va un oras unde un simplu muncitor castiga pe zi cat sa hraneasca la restaurant 30 de oameni. O localitate intrata in Europa, unde rata somajului e zero. Nu-i asa ca ati vrea sa emigrati? Asa era Sulina pana la cel de-al doilea razboi mondial. Prima forma de organizare paneuropeana s-a infiintat aici exact acum 150 de ani.
Pana in 1856, Sulina era o adunatura de colibe din stuf aruncate in mijlocul unei mlastini. Navele treceau rar pe aici din cauza apei scazute, dar si din pricina piratilor aciuati in stufaris de prin toate colturile lumii. Erau si turci, si rusi, si ucraineni, si greci, si romani. Erau atat de dibaci talharii de apa dulce ca, decat sa risti sa treci prin Sulina cu vaporul, mai bine te duceai in Caraibe scriind pe catarg: "Am doua tone de aur la mine". In 1856, prin tratatul de pace de la Paris, mai-marii Europei s-au gandit sa infiinteze aici, la capatul pamantului romanesc, o comisie care sa se asigure ca piratii vor disparea, iar bratul Sulina va fi la fel de navigabil ca marea. Comisiunea Europeana a Dunarii (CED) a regularizat bratul Sulina si a imprastiat banditii. Ceea ce va avea sa urmeze in urmatorii ani imediat ce primii europeni au coborat din vapoare in mijlocul stufului pare la
