Imediat dupa revolutie, "partidele istorice" au fost infiltrate puternic cu oameni ai fostei Securitati, care au incercat sa-i distruga pe adevaratii lideri si sa impinga la conducere personaje santajabile. Era inexplicabil cum PNL a acceptat sa se asocieze la guvernare cu criptocomunistii lui Iliescu, ba a luat si Ministerul Justitiei, unde era clar ca nu va putea face reforme radicale. Misterul s-a lamurit dupa ani de zile, cand dosarul lui M. Ionescu-Quintus a iesit la iveala. Au existat multe astfel de cazuri, unele stiute, altele inca asteptandu-si "cheia" de la CNSAS. Santajul si disensiunile interne orchestrate de increngatura securisto-nomenclaturista au adus "partidele istorice" in pragul disparitiei. PSDR a fost inghitit de PDSR cu ajutorul lui Athanasiu, PNTCD, dupa disparitia lui Corneliu Coposu, dupa o guvernare framantata si nenumarate greseli, a ajuns in afara Parlamentului, iar liberalii, dupa multe conflicte si scindari, scazusera si ei la cote de avarie. Abilul combinator politic Valeriu Stoica a venit cu ideea sa relanseze partidul folosindu-se de imaginea lui Theodor Stolojan. Stolojan avea o imagine buna la bizoni de pe vremea cand fusese pus de Iliescu prim-ministru de tranzitie si a stiut cum sa gestioneze relatia cu presa si cu sindicatele. In rest, se stia ca "inainte" ar fi lucrat la Ministerul de Finante, la Directia Valutara, zona supravegheata de Securitate. Ca premier, numele sau a ramas legat de afacerea Megapower, de afacerea Dubatti, de scandalul incercarii de nationalizare a valutei. Si-a facut un hotel la Predeal, a lucrat cativa ani la Banca Mondiala, fara vreun ecou notabil, apoi la Tofan Grup. A fost un fan declarat al lui Ion Iliescu. Valerica Stoica a fost si el ministru de Justitie, a inceput o reforma pe care n-a mai terminat-o si n-a voit sa amnistieze detinutii politici, zicand ca Justitia trebuie sa aiba continuitate! (la