Sfirsitul saptaminii trecute a stat, cu siguranta, sub semnul evenimentului, propunind repere imposibil de ratat, astfel incit, in ciuda ploii rebele, melomanii si muzicienii au luat cu asalt salile de concert bucurestene, unde noutatea si performanta artistica au fost „la ele acasa“.
Dar, continuind ideea rindurilor notate in articolul din nr. 83, ma voi opri (doar) asupra deschiderii „in forta“ a stagiunii Orchestrei Nationale Radio, pentru ca la pupitru s-a aflat – pentru prima oara in Romania – reputatul nostru dirijor Christian Badea pe care, dupa cum mentionam anterior, am avut prilejul sa-l aplaud, in urma cu 13 ani, la Staatsoper Viena unde, conducind premiera cu opera Povestirile lui Hofmann de Offenbach, a etalat o gestica ampla, eleganta si precisa, o anume anvergura tinereasca, dar si o rigurozitate a profesionistului cu experienta in teatre precum Metropolitan, colaborarea cu marii artisti ai lumii punindu-si, de asemenea, amprenta asupra manierei sale de a coordona relatia fosa-scena. (De altfel, dorind sa ofere tocmai o mostra in acest sens, ca un preambul la concertul de vineri seara, un cotidian central a publicat, in 6 octombrie, o fotografie a dirijorului roman alaturi de Placido Domingo si Mirella Freni – celebra soprana al carei nume nu era mentionat insa, probabil pentru ca semnatarul… anonim nu stia cine este –, aceeasi necunoastere flagranta a lumii muzicale conducind si la supratitlul care anunta ca, „dupa ce a cintat pe toate scenele lumii“, Christian Badea revine in Romania, desi este total impropriu sa afirmi ca un dirijor… cinta!). Adevarul este ca, inca din anii studentiei, a cintat pe scenele noastre, pentru ca era un violonist plin de talent si stralucire, dar plecind in strainatate, s-a dedicat artei dirijorale, revenind acum, dupa 35 de ani, cu aura unei „baghete“ de cota internationala, marcind astfel un alt „debut“ de
