In 1996, in orasul dinastiei Gonzaga (ce numara doar 47.000 de locuitori), doi soti librari (Luca Nicolini si Carla Bernini), un comerciant (Gianni Tonelli), un sociolog (Paolo Polettini), un filozof (Annarosa Buttarelli), un arhitect (Francesco Caprini), o functionara la Primarie (Laura Baccaglioni) si proprietara unei galerii (Marzia Corraini) au hotarit sa urmeze modelul oraselului britanic Hey-on-Wye, in care se organizeaza anual – se spune – cea mai mare sarbatoare internationala a cartii.
- Un model anglo-saxon
Modelul parea extrem de simplu, atit de simplu incit nimeni nu se gindise pina atunci sa il urmeze: oferirea posibilitatii ca publicul sa isi intilneasca scriitorii preferati „fata in fata“. La prima editie a Festivalului de literatura de la Mantova, acestia s-au numit: Salman Rushdie, Hanif Kureishi, Ian McEwan, Josephina Hart, Abraham Yehoshua. Amintiri de neuitat au lasat mantovanilor, inclusiv prin episoade mai putin conventionale, si Arundhati Roy, Nadine Gordimer, Paolo Coelho, Doris Lessing. „Noi am facut ca raportul cu scrisul sa devina public, pentru ca Festivalul invita publicul sa se emotioneze in fata unui autor. Mantovanii iubesc acel ragaz favorabil creatiei“ – spune sociologul Paolo Polettini. Asadar, emotiei simple, aceea de a-ti intilni scriitorul preferat „in carne si oase“, i se adauga fascinatia unui oras a carui arhitectura favorizeaza astfel de intilniri de suflet: in locurile istorice, in gradinile si curtile palatelor, in cafenele. Iar peste tot vegheaza spiritul lui Andrea Mantegna, de la a carui moarte se implinesc anul acesta 500 de ani.
Actuala editie, cea de-a X-a, s-a desfasurat intre 6 si 10 septembrie, cuprinzind 259 de evenimente (initial au fost 100). De unde, la prima editie, contributia publica era de 50%, acum ea a acoperit circa 15%, desi costurile au fost de cinci ori mai mari; in schimb, a
