La 2 ianuarie 1956, L.A.C. Try, ambasadorul Marii Britanii in Ungaria, scria, intr-o nota referitoare la situatia de la Budapesta adresata Londrei, ca aproape intreaga natiune prezinta simptomele unei extenuari psihice. Diplomatul evoca cu acest prilej nu numai rolul nefast jucat de "veteranul stalinist" Matias Rakosi, dar si privatiunile de tot felul la care erau supusi ungurii. Dintre acestea, lipsa hranei parea cel mai greu de indurat, iar oamenii erau convinsi ca "totul pleaca la Moscova". Alienarea maghiarilor, perceputa rece si distant de observatorul strain, este insa cel mai bine redata de urmatoarele versuri ale lui Karoly Jollady: "Nu-mi spuneti ca e rau in Africa./ Traiesc in Europa, am pielea alba. / Cine ma va imbratisa sa ma faca sa simt ca sunt om?". Cu toate acestea, Rakosi ignora semnele crizei generalizate si refuza sa admita orice urma de "liberalism" care ar fi inviorat societatea. In februarie, "micul Stalin" pleca optimist in URSS, pentru a asista la Congresul al XX-lea al PCUS.
La Moscova, Rakosi a avut insa o surpriza de proportii. In noaptea de 24-25 februarie, Hrusciov a tinut celebrul sau "raport secret" in care a dezvaluit crimele din perioada stalinista. Reprezentantii celor 55 de "partide fratesti" au fost exclusi de la aceasta sedinta, dar au primit ulterior copii ale discursului.
Zvonuri despre revelatiile incredibile referitoare la abuzurile "Tatucului" au inceput sa circule si in Occident, imediat dupa ce primele delegatii ale partidelor fratesti au revenit acasa. La 17 martie, ziarul iugoslav Borba oferea informatii despre punctele centrale ale raportului. Agentia Centrala de Investigatii a inceput o adevarata cursa pentru a intra in posesia integrala a documentului. In aprilie, Washingtonul obtinuse deja textul, din trei surse diferite. Sesizand importanta evenimentului, dar si oportunitatea extraordinara de a disc
