Afacerea Dosariada risca sa fie si sa ra­mana o cacealma, atata timp cat vi­no­vatii de gradul I, din timpul comunismului (adica ofiterii de Securitate angrenati concret in functionarea politiei politice, aparatcikii implicati in "bunul mers" al aceleiasi institutii, inaltii activisti de partid), nu sunt primii dati in vileag, rolul de tapi ispasitori (desi vino­va­tia acestora este reala, dar de grad secund) fiind materializat prin indicarea fos­tilor informatori. Una dintre primele chestiuni logice ar fi consultarea si aplicareaCodului Penal, pentru a departaja juridic categoriile foarte nuantate de co­laboratori din si cu Securitatea. In cele ce urmeaza, voi schita o posibila ie­rar­hie a gradelor de vinovatie si a modurilor in care ar putea fi sanctionate acestea. Primul grad de vinovatie ar fi reprezentat de membrii fostului aparat de represiune care au amenintat, intimidat, bat­jocorit, maltratat, torturat ori chiar ucis: este limpede ca acestia se cuvine a fi chemati in instanta pentru a da soco­teala in privinta vinovatiei lor concrete. Lor li se adauga colaboratorii multiinsti­tu­tio­nali ai fostei Securitati care au participatde facto la privarea de libertate si la detentia unor prizonieri de constiinta. Cel mai pregnant exemplu pentru acesti colaboratori ai tortionarilor ar fi, de pilda, medicii psihiatri care au semnat documente prin care protestatari la adresa regimului Ceausescu (dau aici doar exemplul lui Vasile Paraschiv si al altor membri ai Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii, care se opunea sindicatului comunist) au fost inchisi in azile psihiatrice si supusi unui regim farmaceutic abuziv (ori chiar socurilor electrice), pentru a-si pierde mintile si a renunta la protestul lor. In acest caz s-a incercat chiar o forma concreta de spalare a creierului! Toti acesti tortionari trebuie sanc­tionati penal, pentru a desparti radical apele intre negru s