Statisticianul este şi el un artist atunci cînd îşi depăşeşte condiţia de simplu numărător al incidenţelor şi atribuie cifrelor o formă de existenţă nouă - a diagramelor, a tabelelor sau a curbelor. Nu ar fi vorba doar de avantajul "obiectivităţii" (lumea matematicianului posedă acelaşi grad de ficţiune precum cea a artistului nematematician), ci probabil de atuul clarităţii şi al simplicităţii liniilor. În cîteva linii încap destine, şanse de viitor şi consideraţii despre trecut: (sursa: www.demoscope.ru) Diagrama încearcă să surprindă cantitativ procesul sinuos prin care a trecut limba rusă în ultimul secol, prin prisma numărului de vorbitori. Cei 150 de milioane de vorbitori (care o consideră limbă maternă, natală) ai limbii ruse, atestaţi în anul 1900 în Imperiul Rus, au rămas cam tot atîţia, după un veac marcat de expansiunea intensă a limbii ruse prin mijloace economice, politice, ideologice şi militare. Dacă mai adăugăm aici un factor de fond, inerent întregului mapamond, precum creşterea populaţiei, care nu a ocolit Rusia, sau controlul exclusiv deţinut de URSS (retorica unităţii şi fraternităţii la nivel unional este falsă, de fapt, Uniunea Sovietică a fost un acvariu în care peştii vorbeau, pluteau şi mureau în limba rusă), pe o mare parte a globului (Cuba, Europa de Est, Vietnam, Coreea, China etc.), tabloul devine foarte trist. Cîteva tălmăciri şi schiţe ar fi cel puţin utile pentru a surprinde peisajul. Perspectiva: forţa unei limbi rezidă nu numai în numărul de indivizi care o vorbesc în interiorul statului naţional, cît, mai ales în prestigiul de care se bucură în străinătate, adică numărul de inşi care, neconstrînşi, prin liber acord ar fi gata (sau chiar ar dori) să înveţe o limbă sau alta, în cazul nostru limba rusă. Primul indice: numărul total de vorbitori ai limbii ruse din statele est-europene, adică foştii aliaţi socialişti, s-a redus într