Cantecul - din care mi-a ramas in minte numai versul "tara te vrea prost" - avea un caracter politic, viza un anume moment si o anume conjuctura politica. Era cantat cu multa patima la manifestatiile de strada si nimeni nu cred ca isi putea imagina ce putere de predictie avea. Sensul era ca, pentru a le merge altora bine, tu, omul de rand, trebuie sa nu stii nimic, sa te lasi manipulat crezand tot ce ti se spune. Intr-un cuvant - pentru a-ti merge bine in tara asta trebuie sa fii prost. Cei care il adoptasera aproape ca pe un imn - deci, niste oameni destepti - habar n-aveau ca isi cantau conditia lor prezenta, dar mai ales cea viitoare.
In Romania se petrec zilnic multe lucruri paradoxale, asa ca nu le poti descifra sensul si pentru ca nu poti zabovi asupra unuia sau altuia: nici nu apuci sa te trezesti din starea de perplexitate in care te-a aruncat ceva, ca altele o mie si mai grozave se bulucesc sa-i ia locul. Un astfel de lucru caruia nu-i gaseam explicatia era frenezia cu care mediocritatile razbesc in viata noastra sociala, politica si culturala, in timp ce oameni bine instruiti, decenti si talentati sunt marginalizati, refuzati - mai mult sau mai putin politicos- si o duc greu. Am crezut ca varsta, educatia, osificarea, poate, a tiparelor gandirii mele imi joaca feste: poate nu am aceleasi criterii de valorizare cu "tobosarii vremurilor noi", poate lumea s-a schimbat atat de mult incat nu mai inteleg eu nimic din ea, poate, Doamne, fereste!, am ramas incremenit in vreun cliseu de judecare a oamenilor, a capacitatilor lor intelectuale si morale. Indoielile mele s-au spulberat insa intr-o frumoasa dupa-amiaza de toamna, cand am citit un articol despre recrutarea fortei de munca, politicile de angajare si promovare etc. Era o chestie foarte stiintifica, daca ma pot exprima asa, pentru ca avea la baza o filosofie a unui sistem, filosofie care - se scri
