Despre influenţele pe care le va fi avut opera lui Dostoievski asupra prozei noastre moderne şi contemporane s-a scris mult, s-a "glosat" încă mai mult, studiile temeinice fiind destul de puţine la număr, poate şi din cauza "antipatiei" pe care mediile culturale de la noi au avut-o faţă de limba rusă; cum, la fel, se ştie prea puţin despre "soarta" operei eminesciene în literatura rusă, deşi, printre "vehicolele" acesteia se numără Anna Ahmatova, I. Kojevnikov sau Puşkin n-a fost niciodată agreată cu adevărat de tinerii studioşi ori de cercetătorii literaturii, cu cîteva excepţii; încă şi azi, poate mai mult decît în trecutul recent sau mai îndepărtat, specialiştii din domeniu care să aibă acces la subtilităţile limbii literare ruse sînt doar cîţiva. Unul dintre ei, creator de şcoală în componistică este, fără îndoială, Elena Loghinovschi. Legăturile lui Eminescu cu Lermontov şi Puşkin ori cele ale romanului românesc interbelic şi contemporan cu Dostoievski reprezintă zone de cercetare foarte interesante, cu rezultate spectaculoase atunci cînd abordarea este, ca în acest caz, deplin profesionistă.
în Eminescu universal. Spaţiul culturii ruse, Elena Loghinovschi reia şi aduce la zi analiza făcută în prima ediţie a scrierii, Eminescu în limba lui Puşkin; reluarea, azi, a demersului comparatist, justificată cu argumente cît se poate de bine susţinute de Albert Kovács într-o scurtă prefaţă intitulată La o nouă ediţie este cu atît mai binevenită într-o vreme cînd poetul naţional şi-a găsit destui detractori, cînd arta şi ştiinţa traducerii par a fi intrat din nou sub zodia derizoriului, a postulatului intraductibilităţii poeziei, în general, şi acelei eminesciene, în special, cînd "climatul negativismului la modă" care coincide cu "jubilarea ignorantei" pare a se fi instalat comod în publicistica noastră şi, mai ales, cînd teritoriul eminescologiei, ca atîtea