Soţia lui Mohammad Munaf, Georgette, ne-a declarat, ieri, că nu crede că sentinţa de condamnare a soţului său la moarte prin spânzurare este reală. Ea se simte obosită de tot ce se Soţia lui Mohammad Munaf, Georgette, ne-a declarat, ieri, că nu crede că sentinţa de condamnare a soţului său la moarte prin spânzurare este reală. Ea se simte obosită de tot ce se întâmplă şi doreşte să-şi ţină departe de acest şoc cei trei copii minori. - Aţi aflat sentinţa pronunţată împotriva soţului dumneavoastră de Tribunalul Penal Central irakian? - Tot ce am aflat, am aflat din presă. Încă o consider o speculaţie. Nu-mi vine să cred, sunt şocată. Nu ştiu efectiv ce să spun. Am speranţa că lucrurile nu stau aşa. ştiţi cum e, speranţa moare ultima. - ştiaţi că Mohammad Munaf este judecat în Irak pentru răpirea jurnaliştilor români? - Nu, nu ştiam absolut nimic. Eu nu ştiu când sunt fixate termene la procesul care se desfăşoară în România, dar să ştiu ce se întâmplă în Irak... Nu am bani să angajez un avocat pentru procesul de aici. - Nu v-a contactat niciun reprezentant al autorităţilor române? - Nu, nu m-a contactat nimeni. Sunt obosită psihic şi fizic. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că încă sunt în deplinătatea facultăţilor mintale. Am trei copii minori. Fata are aproape 16 ani. Abia i-am reabilitat psihic. Puneţi-vă măcar două minute în locul meu. Cum credeţi că pot primi nişte copii o asemenea veste şocantă? - Nu aţi luat legătura cu avocatul american al soţului dumneavoastră? - Nu, eu abia m-am întors de la Iaşi. - Aţi fost la sărbătoarea Sfintei Parascheva? - Da, am fost, însă nu vreau ca toată lumea să ştie ce fac eu. Singura mea bucurie sunt copiii mei şi vreau să fiu lăsată în pace. Probabil multă lume credea că voi pleca din ţară. Nu plec nicăieri. Îmi iubesc ţara, dar tot ce s-a întâmplat în ultima vreme m-a îmbolnăvit. Ce să spun? Dacă eu nu ştiu nimic oficial... @N