In ultima vreme, Theodor Stolojan a devenit extrem de vocal. Si de prezent pe scena publica. Declaratiile domniei sale si aparitiile la talkshow-uri tind sa le egaleze numeric pe cele ale „vedetelor” incontestabile ale ultimei perioade. Dar, cu cat apare mai des la televizor, cu atat se imputineaza ideile lansate in eter de consilierul prezidential.
Mai precis, este vorba de una singura si buna: Tariceanu si acolitii lui duc PNL-ul de rapa.
Oricate merite ar fi avut in trecutul recent, Theodor Stolojan n-ar trebui sa cuteze a ridica glasul, din perspectiva liberala, inainte sa raspunda la doua intrebari. Dureroase, dar legitime: ce boala care a durat fix cat campania electorala l-a doborat inainte de prezidentialele din 2004 si cine anume si cu ce l-a santajat inainte sa cada la pat.
In lipsa acestor raspunsuri, alegatiile sale sunt, prieteni liberali, doar vanare de vant.
Sa ne explicam. Stolojan invoca o anume autoritate morala, care se sprijina pe argumentul irefutabil ca Alianta D.A., al carei co-tartor a fost, a scos partidul din zona cenusie de 10% si l-a propulsat la guvernare. Pe cale de consecinta, domnia sa ii poate trage oricand de urechi pe actualii conducatori, dupa principiul „eu v-am facut, eu va omor”.
Teza este insa falsa. Din cauza domniei sale PNL a castigat postul de prim-ministru, dar l-a pierdut pe cel de presedinte. Si, automat, rolul de vioara-ntai in preferintele electoratului. Caci nici cei mai infocati sustinatori ai Partidului Democrat nu pot contesta faptul ca actuala cota de care se bucura PD in sondaje s-ar datora altcuiva decat lui Traian Basescu.
Pana cand dl Stolojan nu va lamuri fara echivoc misterul disparitiei sale din cursa prezidentiala, nu ne ramane decat sa dam frau imaginatiei si sa contabilizam scenariile posibile. Dintre care se detaseaza doua. Primul ar
