Monopolul Romtelecom a luat sfârşit, teoretic, la 1 ianuarie 2003, şi, în fapt, la jumătatea lui 2006, când numărul de abonamente cu operatorii alternativi şi cota acestora pe piaţă au Monopolul Romtelecom a luat sfârşit, teoretic, la 1 ianuarie 2003, şi, în fapt, la jumătatea lui 2006, când numărul de abonamente cu operatorii alternativi şi cota acestora pe piaţă au devenit relevante. Astfel, cele circa 70 de companii de telefonie fixă diferite de Romtelecom au ajuns la o pondere de 10%. Estimările vizează o dublare în 2007. Dacă, în 2004, firele Romtelecomului se înroşeau încă de mulţimea minutelor vorbite în această reţea, la sfârşitul anului trecut, operatorii alternativi de telefonie fixă au înregistrat o creştere record, atingând o cotă de piaţă de 10%. Pentru anul viitor, specialiştii estimează dublarea acestui procentaj, iar dacă ritmul este menţinut, în 2010 piaţa telefoniei fixe va putea fi împărţită în două: 50% Romtelecom şi 50% operatorii alternativi. Potrivit bilanţului ANRC, la sfârşitul anului 2005, în România, traficul de voce a fost de 17,6 miliarde de minute. Operatorii alternativi au realizat aproape 5% din acest trafic. UPC Astral, de exemplu, unul dintre principalii jucători de pe piaţă, a primit de la ANRC, în luna mai, 10.000 de numere noi, ajungând la un total de 470.000 de numere. Operatorul RCS&RDS, principalul concurent al Romtelecom, a primit 170.000 de numere noi în 2005, iar în momentul de faţă are de trei ori mai multe decât Astral (circa 1.500.000 de numere). Cum se explică faptul că românii apelează din ce în ce mai mult la aceste reţele alternative? În primul rând, tarifele cu până la 40% mai mici decât cele practicate de operatorul Romtelecom i-a făcut pe utilizatori să aleagă alte reţele. Apoi, ofertele operatorilor alternativi vin la pachet cu alte servicii: internet sau televiziune prin cablu. Minutele gratuite merg în medi