- Cultural - nr. 204 / 17 Octombrie, 2006 Asterisc

INSTITUTIA ROMULUS GUGA L-am cunoscut mai degraba... postum. In anii '70 ai tineretii mele bucurestene, premergatori stabilirii definitive in Targu-Mures, revista "Vatra" era extrem de bine primita de intelectualitatea Capitalei, nu rareori surclasand revistele literare in voga. Pot spune chiar ca ea, revista, si ei, redactorii, in frunte cu Romulus Guga, ma familiarizasera "de la distanta" cu ambianta de inalta culturalitate pe care ma asteptam sa o regasesc live la Targu-Mures, indulcindu-mi "surghiunul" liber asumat. O vreme chiar asa s-a si intamplat, pana la marea dihonie pluripartinica de dupa '89, care a faramitat, stupid, lumea literara. Fapt este ca, din varii motive si din amanari pe care acum le regret, un amplu interviu radiofonic avandu-l ca interlocutor pe Romulus Guga n-am mai apucat sa-l realizez, desi, pe viu, pe redactorul-sef al "Vetrei" il mai zaream uneori in imprejurari festive, dar nu imi aduc aminte sa fi schimbat, in afara de saluturi, mai mult decat cateva cuvinte, atunci cand imi propusese o rubrica de critica muzicala la "Vatra". Colaborarea a fost insa foarte scurta, rezumandu-se la un singur episod, deoarece maternitatea repetata imi ocupa mai toata vremea. Abia dupa disparitia lui am inteles cat de important este pentru un gazetar sa-si duca totdeauna gandul pana la capat, depasindu-si conditia, mai ales cand e vorba de personalitati de statura uriasa, precum cea a lui Guga. Dar... pierdusem trenul. Am incercat sa-mi repar greseala cultivandu-i amintirea si opera in posteritate, cu putina pricepere a unui muzician, in spatiul - niciodata la dimensiunile unei reviste literare - al cotidianului la care lucrez. Minutioasa "truda" mi-a oferit sansa extraordinara de a ma apropia de doctorita Voica Foisoreanu, sotia regretatului scriitor, la randu-i intelectual de elita, personalitate