Andrei MOCUTA
Povestiri din adinci tinereti
Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2006,
152 p.
Printre cartile de proza premiate in 2005 la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor si publicate in 2006 la Cartea Romaneasca (celelalte doua sint romanele Perforatorii de Augustin Cupsa si Semnul Lunii de Ilinca Bernea) se afla si Povestiri din adinci tinereti, un volum continind patru povestiri scrise de un foarte tinar autor, Andrei Mocuta, student – aflam de pe coperta a patra – la Facultatea de Litere din Timisoara si trecut deja, in ciuda virstei fragede, printr-o „experienta-limita cutremuratoare“ (cum se spune pe coperta: leucemie, deducem din povestiri). O experienta care, evident, maturizeaza inainte de vreme si chiar asa putem interpreta titlul cartii, o parafraza transparenta a sintagmei „adinci batrineti“.
Impresioneaza, astfel, doua lucruri in cartea tinarului prozator: pe de o parte, sensibilitatea neobisnuit de matura, iar pe de alta, talentul promitator, vizibil in constructia sigura, in evolutia ascendenta a firului narativ si chiar a suspansului in Paharul, in pitorescul unui personaj foarte viu, Francisc, din povestirea omonima, si mai ales in discretia narativa, incarcata de subintelesuri, cu care autorul-personaj sugereaza, in Radio Africa, nelinistea tensionata a colegului de camera din clinica Galliéni, un congolez aflat in asteptarea diagnosticului. Exista si o simetrie a cartii, ultima povestire trimitind en boucle la cea dintii, cu autocitari si autoironie: „inante de a incepe insiruirea propriu-zisa a evenimentelor, as avea o mare rugaminte fata de tine, cititorul meu. Din motive exclusiv personale si dintr-un sentiment inexplicabil de antipatie fata de preludii, l-as ruga pe intelegatorul meu cititor sa revizuiasca sau macar sa isi aduca aminte in linii mari conflictul unei creatii personale