Valul de excluderi din PNL e mai mult decît o agitaţie într-un partid politic important. Cum de un partid care pînă acum părea să permită democraţia internă ajunge să o cotească brusc spre excluderi pe bandă pentru cei care nu convin conducerii? Conducere ce pare cuprinsă de o furie sectară. Argumentul suprem e "au atacat Partidul" (pronunţat cu o nuanţă misticoidă). Par a fi convinşi că "Partidul" trebuie întărit prin excluderi şi purificat prin sacrificii.

Stoica şi Stolojan au criticat conducerea şi direcţia PNL. S-a spus că asta a afectat partidul. Logica este ea însăşi greşită şi e imposibil de aplicat consecvent: din moment ce conducerea defineşte ce anume afectează partidul, critica internă devine imposibilă. De fapt, un partid democratic prezumă prin însăşi definiţia sa dreptul membrilor de a dezbate public şi în interior strategia conducerii şi politicile promovate de partid. Şi nu conducerea stabileşte ce se poate dezbate şi pînă unde. Altfel, dreptul la dezbatere e la fel de real ca şi Constituţia lui Stalin.

O conducere care suspendă dreptul la dezbatere e ilegitimă pentru că încalcă contractul social minimal între membrii unui partid democratic. Un grup uman se comportă ciudat atunci cînd are conştiinţa propriei ilegitimităţi, adică resimte, inconştient chiar, conflictul între faptele sale şi propriile valori. Argumentele nu mai sînt argumente, ci poezii învăţate în grup şi repetate individual, iar acţiunile jignesc simţul comun. Să acceptăm o clipă argumentul că Stolojan şi Boureanu au afectat însuşi "Partidul" prin criticile la Tăriceanu. Dar de ce a fost exclus Radu F. Alexandru? El doar a adresat o scrisoare deschisă cerînd încetarea excluderilor. Nici asta nu mai e permis? Argumentaţia însăşi e hilară. Ludovic Orban îl întreabă sfătos pe Răzvan Dumitrescu: dacă un reporter de la Realitatea TV spune că asta e o televizine necredibilă