La 19 iulie 1956, Szapad Nep, ziarul oficial al comunistilor maghiari, anunta "demisia" lui Matias Rakosi din functia de prim-secretar al Partidului. Rakosi insusi isi explica gestul invocand, in primul rand, motive de sanatate. Totusi, el admitea timid ca facuse erori acceptand "cultul personalitatii" si afirma ca nu doreste ca acestea sa se rasfranga asupra intregii conduceri. Din pacate, cu sau fara Rakosi, evenimentele din Ungaria nu evoluau spre un final fericit. Acolitul sau, Erno Gero, i-a devenit succesor. Or Gero, pe care scriitorul maghiar Pal Ignotus il caracteriza inspirat drept "un tehnocrat stalinist fara suflet, o incrucisare intre un inchizitor si un computer", era la fel de urat de unguri ca si Rakosi. Pentru ca lucrurile sa fie clare, noul stapan comunist atentiona in paginile aceluiasi ziar ca situatia din Polonia, unde muncitorii din Poznan se revoltasera in luna iunie, nu se va repeta in Ungaria. El ii acuza pe intelectualii grupati in Cercul Pet?fi ca incearca sa creeze un centru de putere paralel cu cel oficial, sugerand ca ar deveni astfel complicii imperialistilor care spera sa declanseze un "Poznan maghiar". (Alexandru Purcarus)
Alegerea lui Gero era rezultatul compromisului la care se ajunsese intre emisarul sovietic A.I. Mikoian si elita partidului. Candidatii la postul lui Rakosi carora Moscova le putea acorda increderea erau putini, astfel incat, la 15 iulie, reprezentantul Moscovei raporta ca "cea mai potrivita candidatura este cea a lui Gero". Conform marturiei primului-ministru ungar, Andras Hegedus, Mikoian nu s-ar fi implicat insa direct in procesul desemnarii noului lider, limitandu-se sa avizeze propunerea Biroului Politic.
Ulterior, Tito avea sa acuze conducerea sovietica ca
l-a propulsat pe Gero, sporind astfel nemultumirea populatiei pana la pragul insuportabilului. In discursul sau din 16 noiembrie
