Bun e vinul de Cotnari! "Mai bun decât toate celelalte vinuri ale Europei", îl lăuda Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. Această nobilă licoare a Moldovei a trezit pasiuni, elogii şi Bun e vinul de Cotnari! "Mai bun decât toate celelalte vinuri ale Europei", îl lăuda Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae. Această nobilă licoare a Moldovei a trezit pasiuni, elogii şi poveşti de adâncă simţire. Ca aceea relatată de Ionel Teodoreanu şi din al cărei farmec încerc să redau esenţa. La o crâşmă "cu ferestre zăbrelite, păreţi afumaţi" şi lampă de gaz, petrec la o masă "nişte domni ştudenţi". Beau, fumează şi "glăsuiesc mult şi cumplit." (...) "Între timp, un bărbat fără soţ a intrat în pâcla crâşmei, aşezându-se cât mai departe de tumult. Haină roasă în coate. Frunte înaltă, chică neagră, obraz palid aparţinând mai mult luminii de lună decât vieţii soarelui. A cerut vin, şi-a rezemat tâmpla în pumn, cu cotul pe masă, şi a rămas cu umbra şi cu paharul". Au trecut câteva clipe până ce tinerii l-au recunoscut. Apoi s-au sfătuit între ei, şi-au strâns paralele din buzunare şi, cel mai cutezător dintre ei (tatăl lui Ionel Teodoreanu), i-a şoptit cârciumarului să aducă cel mai bun vin din pivniţă. "Tânărul a luat acea moaşte a beciului cu evlavie (...), a umplut două pahare limpezi cu picior", s-a îndreptat spre masa lui Eminescu şi l-a invitat să ciocnească cu ei. "Solitarul" a mulţumit, a luat paharul şi l-a dus la gură. "Dar înainte ca buza lui să ajungă la pahar, ochiul a întâlnit aur grav, iar nara a simţit mirosul frunzei de nuc a unei toamne demult scuturate. (...) Apoi, îndepărtând paharul nebăut, a spus: Dragii mei băieţi, vă mulţumesc din suflet pentru cinstea pe care mi-o faceţi. Dar mă întreb: oi fi eu vrednic de un asemenea Cotnar? Iar tânărul celuilalt pahar nebăut i-a răspuns, ridicându-l: Doi români sunt vrednici să bea Cotnarul. Unul e ştefan cel Mare.