Pornit la drum la sfarsitul lui iulie, campionatul avea mai multi pretendenti la titlu, anuntandu-se unul foarte disputat. Favorite erau echipele obisnuite, Steaua, Rapid si Dinamo, la care se adaugau Poli Timisoara si CFR Cluj. Dinamo a luat un start de exceptie, dupa 12 etape are maximum de puncte, in timp ce contracandidatele inoata undeva in spatele liderului, Steaua si Otelul, echipele aflate pe locurile doi si trei, situandu-se la 12 puncte distanta de lider. Performanta cainilor a uluit realmente toate rivalele, care cu 22 de etape inainte de final Ð mai sunt in joc inca 66 de puncte Ð se declara invinse, lasand sa se inteleaga faptul ca au abandonat lupta pentru titlu, considerand echipa lui Mircea Rednic ca si castigatoare. Declaratiile conducatorilor de cluburi, ne referim in special la Steaua si Rapid, sunt dezarmante pentru antrenori si jucatori, oricat ar putea fi considerate, la prima vedere, ca sunt incarcate de realismul avantajului luat de Dinamo. Ca alb-rosii au un parcurs perfect este efectul unor masuri luate de conducerea clubului, incepand cu politica de transferuri facute la propunerea si cererea antrenorului si pana la autoritatea absoluta pe care Mircea Rednic o are in alcatuirea echipei. Exista la Dinamo placerea de a juca care a adus si performanta. Diferenta nu ar fi fost atat de mare daca echipele, ne referim in special la Steaua si Rapid, ar fi tinut pasul cu liderul. Si in Ghencea, si in Giulesti o stare de oboseala, suficienta si inconstanta apasa si marcheaza atat banca tehnica, cat si jucatorii. In ambele grupari este invocata prezenta echipelor in cupele europene, care ii incorseteaza, ii suprasolicita fizic si psihic. Meciurile din "europene" se pregatesc insa in campionat. Este aproape imposibil sa joci prost cu Otelul si Poli Iasi si sa ai pretentii pentru o prestatie onorabila cu Real Madrid sau sa crezi ca poti castiga meci