In meciul cu Rapidul, Politehnica Iasi a obtinut acelasi rezultat precum parizienii, dar a jucat altfel Politehnica Iasi a ramas fara infringere pe teren propriu in actualul sezon si dupa ultimul soc de care s-a lovit, Rapidul. Remiza alba inregistrata duminica trebuie apreciata atit datorita calitatii adversarului cit si a dificultatilor majore date de cele sapte indisponibilitati existente, absentele en-gros generind improvizatii in formula de start si o banca de rezerve foarte "subtire"; de altfel, antrenorul Ionut Popa nu si-a permis riscul de a face mai mult de doua schimbari, ultima, in prelungiri, pentru trecerea timpului. Din punct de vedere tactic, a rezultat un duel conform asteptarilor, Poli replicind clasicului 3-4-3 al Rapidului cu dispozitivul uzual, 4-4-2. Cele trei virfuri giulestene au fost preluate de fundasii laterali (care au avut in grija extremele Buga si Zicu, ce au schimbat benzile la un moment) si de stoper, Buta fiind raspunzator cu dublajul. Motorul "visiniu" de la mijloc a fost gripat de plasarea in zona centrala a liniei mediane a lui Saric si Iurisniti, ambii jucind foarte bine rolul defensiv. In plus, Sfirlea s-a tinut scai de Badoi, foarte periculosul jucator visiniu fiind blocat ori de cite ori incerca sa urce pe dreapta, pentru a desface jocul. Poli nu a copiat jocul lui PSG de joi doar datorita faptului ca pe cealalta banda, Onofras cobora tirziu dupa Stancu, din acea zona aparind problemele in primul act. Probleme ce au fost rezolvate fie de imprecizia oaspetilor, ce au parut obositi dupa meciul cu francezii, fie de forma foarte buna a blocului defensiv iesean. Riscul lui Onofras de a ramine mai avansat a facut insa ca fundasii bucuresteni sa nu fie simpli someri, ieseanul incercind des sa sprijine tandemul ofensiv Palimaru - Cernoch, de talie, dar fara viteza, care miza, de regula, doar pe lansari lungi. La pauza, Razvan Lucescu a