Odata cu integrarea europeana, Transilvania incepe sa-si recapete statutul de provincie privilegiata. Daca in perioada Guvernului Nastase, principalele investitii au vizat Moldova, controlata de marii baroni Cozmanca, Hrebenciuc, Sechelariu sau Oprisan, in ultima vreme ochii Executivului par sa se intoarca spre vest. Probabil ca alegerea primarului municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, in fruntea principalului partid aflat la putere a avut un rol important in canalizarea resurselor catre partea de centru si vest a tarii, dar mult mai important a fost faptul ca Transilvania este poarta de iesire spre Europa. Capitalul occidental care a intrat in Romania a fost investit in mare parte in Transilvania. Marile orase de la granita vestica - Timisoara, Arad, Oradea, Satu Mare sau Baia Mare - cunosc o dezvoltare economica accentuata si foarte rapida. Nici municipiile din centrul Transilvaniei nu se lasa mai prejos. Cluj-Napoca, ocolit de marii investitori in perioada conducerii lui Funar, a redevenit capitala Transilvaniei atat datorita dezvoltarii economice, cat si a tendintei gruparilor politice din Ardeal de a se organiza in grupuri de lobby in jurul liderilor din orasul de la poalele Feleacului. Cele doua autostrazi care vor lega principalele localitati transilvane cu Europa deschid calea spre o mai accentuata crestere economica a zonei. Exista toate premisele ca aceasta sa treaca mult inaintea restului tarii in ceea ce priveste cresterea economica si, implicit, a nivelului de trai. In aceste conditii discutiile despre autonomie, pe orice criterii, chiar si etnice, reprezinta un joc deosebit de periculos. Istoria a dovedit ca tarile in care decalajul economic dintre unele provincii este dezechilibrat exista tendinte de secesionism. Ardelenilor nu le va conveni sa tina in spate zonele mai sarace si probabil ca vor reactiona negativ si in cazul migratiei fortei de munca