- Cultural - nr. 210 / 25 Octombrie, 2006 Eveniment editorial

Serafim Duicu, PARALAXE CRITICE (I) Serafim Duicu a plecat pe nepusa masa dintre noi, lasand in postumitate o opera care nu este, ca in cazul multora, un rest de opera, completari nesemnificative, ci, dimpotriva, parti de consistenta ale acesteia. Pentru ca Euripide _ Un modern printre clasici (Editura Tipomur, Fundatia Culturala "Scoala Ardeleana", Targu-Mures, 1999), Ochi de veghe (Poeme. Editie ingrijita de Valerica Duicu, Editura Tipomur, Targu-Mures 2005) nu sunt carti care sa traga in jos opera lui Serafim Duicu, ci i-o innobileaza, dezvaluind un orizont de creatie si de traire culturala de mare consistenta. La acestea, Paralaxe critice (Editura NICO, 2006, editie ingrijita de Valerica Duicu) vine sa lumineze un segment al preocuparilor de critica si istorie literara ale lui Serafim Duicu, deloc de neglijat. Cercetatorul preocupat de dimineata devenirii noastre literare, de corifeii Scolii Ardelene, nu a fost mai putin interesat de actualitatea literara, aplicand diagnostice exacte, nu arareori prescriind si tratamente, fiind un fin observator al deficientelor unor constructii de cercetare, sesizand, adesea polemic, minusuri, sugerand necesarele indreptari, completari. In exercitii de admiratie nu scade deloc exigenta si nici nu-si tempereaza verva in functie de circumstante, amendand erori sau inadvertente, pastrand insa mereu un ton academic, fara ironii gratuite, fara a devia spre pamflet. E preocupat in primul rand de critica criticii, o zona mai arida si a carei necesitate o sustine deloc retoric: "O critica a criticii, cu antene adanc implantate in creatie, in obiectul de drept al actului critic, va avea menirea de a echilibra balanta in folosul stabilirii adevarului, aflat undeva "la mijloc de rau si bun". Si apoi, daca actul critic este un act intelectual, presupunand o mare doza de su