Desi pare greu de crezut, Opera bucuresteana a inclus in repertoriu abia acum, pentru prima oara in istoria teatrului, Manon Lescaut de Puccini, in regia semnata de Anda Tabacaru-Hogea, sub bagheta dirijorului Adrian Morar, „coordonarea scenografica si light design-ul“ fiind imaginate de arhitectul Catalin Ionescu-Arbore. Dar superba opera a vazut lumina rampei intr-o maniera atipica, o distributie de elita evoluind in… avanpremiera considerata insa – dupa cum a subliniat insusi directorul ONB, Catalin Ionescu-Arbore – drept „o premiera de suflet“.
in mod normal, ar trebui sa comentez premiera (care, evident, va figura in istoria Operei ca atare), dar spectacolul din acea seara a fost cedat unui important sponsor care a prezentat oaspetilor sai si o expozitie de bijuterii din aur. Deci, peste ani, cine va rascoli arhivele va gasi data premierei in 15 octombrie, in timp ce va constata ca toate cronicile se refera la… avanpremiera ce a inaugurat si noua stagiune.
in rolul titular, soprana Mariana Colpos a fost sensibila si dramatica, glasul sau (poate cu mai putine „culori“) sunind bogat, egal si, uneori, senzual. Ea a jucat in general expresiv, desi in tenorul bulgar Kamen Chanev nu a avut decit un excelent „pandant“ vocal, cu acute spectaculoase si un timbru pe masura. Pentru ca miscarea scenica a solistului si „trairea“ romanticului personaj Des Grieux au ramas (inca) in faza de schita, celebrul duet de dragoste a fost cintat foarte frumos dar… ca in concert, privind la dirijor, fara ardenta patimasa pe care insasi muzica o cere. Si cum intreaga desfasurare a actiunii este centrata in jurul acestui cuplu, restul personajelor nu au o anvergura deosebita, dar solistii s-au straduit sa sustina sugestiv intreaga actiune, precum si relatiile dintre eroi. S-au remarcat Stefan Schuller in Geronte – impozant, auster, dur, caustic si elegant, ras in
