Intr-o singura luna din an, numai cateva zile din ea, Bucurestiul este scutit de "aromele" sale sufocante, invinse fiind de parfumul inconfundabil al teiului, iar luna iunie este si luna careia ecologia i-a atribuit o importanta aparte in calendarul ei , prin patru zile de sarbatoare: Ziua Mondiala a Mediului (5 iunie), Ziua Mondiala a Oceanelor (8 iunie), Ziua Mondiala a Desertificarii (17 iunie) si Ziua Soarelui (21 iunie). Pentru prima dintre aceste sarbatori ecologice, s-a facut ceva valva, la sarbatorire luand parte pana si varfuri ale guvernului (in fapt, un fel de reluare decalata, de pe vremurile "voluntariatului", a lunii curateniei, pe-atunci martie). Trist, destul de trist daca prin ecologie doar asta se intelege in Romania si doar atat ofera autoritatile in numele ei, unei populatii inca neobisnuita cu pretuirea pe care o merita aceasta stiinta ce studiaza distributia si habitatul organismelor vii, precum si interactiunile dintre acestea si mediu. Si nu o spun fara o minima acoperire, care va aparea in cele de mai jos. Este de laudat initiativa revistei22 de a gazdui cu insistenta, in ultimul an, materiale privind ecologia. Marturisesc de la inceput ca, odata cu intrarea in perioada in care credeam ca va fi liber la orice buna si utila initiativa, m-a cuprins entuziasmul cand a aparut o miscare ecologista si pana m-am dezmeticit am votat-o, crezand cu tarie ca se va stopa cioplirea muntilor si transformarea lor in soda. Era cazul muntelui din apropierea casei parintesti, impuscat zilnic si rascolit de mineri de suprafata, randuiti in trei schimburi, pentru a trimite la Govora calcarul din imediata vecinatate a Manastirii Arnota, unde Matei Basarab numai liniste n-are, de peste jumatate de veac incoace, iar lacasul sfant se sprijina acum pe cauciuc... Sa nu va inchipuiti ca rana oribila facuta muntelui sau faptul ca s-a schimbat clima in zona, ceea ce a de