Atata tevatura cu desemnarea comisarului european - fie el si Varujan -, ca Romania aproape l-a uitat pe un adevarat print al elegantei si un bun comunicator, deloc blazat dupa ce i-a dadacit si pe altii - seful delegatiei CE la Bucuresti, Jonathan Scheele. Si-a incheiat mandatul dupa ce ne-a insuflat entuziasm si ne-a acompaniat in cursa pentru prinderea ultimului tren. Romanii ar trebui sa-i multumeasca pentru ca a dat dovada de rabdare fata de tara noastra, unde reformele politice si economice s-au derulat intr-un ritm lent. In fata tafnoasei noastre clase politice, Comisia lui Scheele ne-a tras, taras-grapis, spre ceea ce am putea numi salvarea Romaniei. Ne-a plasat cat mai bine pentru aderare la clubul european, la portile caruia Romania a pierdut atata amar de vreme. Ne-a dat si cateva cartonase galbene, dar ne-a impins spre rezultate concrete ale finantarilor europene, in primul rand drumuri mai bune, ne-a atras atentia asupra multor probleme, printre care: strategia invechita de prevenire si combatere a inundatiilor, bubele agriculturii, colectarea accizelor, conflictul de interese, coruptia la scara larga, birocratia excesiva. Ne-a initiat in elaborarea politicilor agricole, ce trebuie sa mai facem pentru protectia copilului, intr-un cuvant a fost interesata de ce se intampla intr-un viitor stat membru al UE. Ne-a invatat si cum sa pescuim "pestii mari". Are dreptate Tom Gallagher cand afirma ca UE a fost prea ingaduitoare cand a evaluat pregatirea pentru aderare a unei Romanii dominate de recalcitranti oameni de afaceri, fosti comunisti. Nici oaspetele european nu ne-a considerat "suta la suta" pregatiti pentru integrare, dar cat a stat in Romania a cunoscut spiritul romanilor si a sesizat ca cel mai mare risc era intarzierea procesului de ratificare. O amanare ar fi fost perceputa ca un act de respingere, o deceptie. Romanii isi vor aminti de Scheele si