A face elogiul lenei in Romania "posmagilor muieti" si-a lui Tandala, cel pentru care exista peste 200 de zile "sfinte", adica nelucratoare, pe an, pentru care week-end-ul incepe joia, iar lunea e zi de odihna dupa chiolhanul duminical, suna a cinica inconstienta. "Ghidul lenesului. Mic tratat pentru lenesi rafinati" A face elogiul lenei in Romania "posmagilor muieti" si-a lui Tandala, cel pentru care exista peste 200 de zile "sfinte", adica nelucratoare, pe an, pentru care week-end-ul incepe joia, iar lunea e zi de odihna dupa chiolhanul duminical, suna a cinica inconstienta.
Numai ca nu un elogiu al netrebniciei este cartea lui Tom Hodgkinson "Ghidul lenesului". Mic tratat pentru lenesi rafinati", aparuta la Nemira in traducerea lui Gabriel Stoian, ci mai degraba o pledoarie pentru lenea traita cu... harnicie si spor. Nu atat pentru pura destindere si cu fantasma perelor malaiete, ci pentru lubrefierea fiintei, caftanirea sufletului intru contemplatie si cunoastere.
Chiar daca pe alocuri cartea gazetarului britanic supara prin puseurile anarhiste sau te agaseaza prin poza infatuata, persiflanta, a dandysmului flegmatic, dispretuitor de cutume sociale si canoane morale, jocul propus de el are cateva reguli de mare interes si acuta actualitate pentru lumea noastra fara busola.
Chiar daca uneori pare plebeian si-n raspar cu totul, autorul e conservator si aristocrat cel putin in intentii. El vizeaza reintronarea vechiului sistem al economisirii persoanei, recuperarea rostului profund al siestei, taclalei, ceaiului de la ora 5:00, inlocuirea sadic-stupidei fugareli turistice cu flanarea fara tinta, ghid si ceas, pentru reevaluarea ritualului gastronomic al mesei in familie, a clubului si chiar a bodegii, cu boemia lor hranitoare si, in genere, pentru tot ceea ce intoarce fiinta spre sine, imbogatind-o prin farniente si nu risipind-o in centrifuga
