spunea Alfonso Cuarón, regizorul filmului, citat de Oana Pellea. Un viitor nu foarte îndepărtat, doar la 11 ani depărtare de prezent, care ne aruncă, fără avertisment, într-o lume spunea Alfonso Cuarón, regizorul filmului, citat de Oana Pellea. Un viitor nu foarte îndepărtat, doar la 11 ani depărtare de prezent, care ne aruncă, fără avertisment, într-o lume căzută în anarhie, în care oamenii sunt hăituiţi, aruncaţi în închisoare şi manipulaţi. Degenerarea e punctată de faptul straniu că, în această lume orwelliană, femeile nu mai pot procrea. Marea Britanie anunţă un program de propagandă în metrou, este însă singura ţară care s-a menţinut deasupra haosului. Deşi spaţiul geografic este cel cunoscut, metropola dezolantă este un focar de violenţă stradală - bombele explodează la tot pasul, iar pe străzi domnesc sectele anarhiste.
Theo Faron (Clive Owen) este un fost activist devenit birocrat, care este răpit într-o bună zi de pe stradă de un grup terorist. Răpitorii, conduşi de fosta iubită a lui Theo din tinereţe, Julian (Julianne Moore), îl determină să participe la o misiune vitală pentru întreg grupul: transportarea unei tinere de culoare, Kee, în siguranţă, către mare, către
Proiectul Uman
- un spaţiu sigur, despre care nu aflăm prea multe. Theo se trezeşte implicat fără voie într-o situaţie fără ieşire, urmărit de poliţie şi de activişti, şi rămas singurul în stare să o salveze pe Kee. De ce persoana lui Kee este atât de preţioasă, este tocmai cheia întregului film... Actorii interpretează ireproşabil, Clive Owen este reţinut, dar convingător, iar Sir Michael Caine (prietenul lui Theo care locuieşte înr-un fel de refugiu hippy în mijlocul pădurii) dă sare şi piper întregului film. Oana Pellea are un rol de compoziţie, important în economia filmului, dar în primul rând foarte vizibil. Ea este o ţigancă (sau arăboaică, spune unul din personaj
