Doua piese de sah slalomeaza printre niste coloane de piatra. Ai spune ca se pregateste reeditarea meciului Karpov-Kasparov intre ruinele unui templu corintic. Prozaica, realitatea da insa navala peste noi odata cu disparitia genericului. Abia deprins cu ora de iarna, telespectatorul Antenei 1 trebuie sa-i faca fata Gratielei Albu.
N-o stiti? E bruneta cu ochi verzi care trudeste la jocurile interactive ale diminetii. Are inadecvarea unei actrite care s-a pregatit pentru Antigona si e pusa s-o joace pe Tanta lui Baiesu. In loc sa-si aleaga mijloacele in functie de natura personajului interpretat, fata procedeaza pe dos: adapteaza personajul singurului registru pe care e cat de cat stapana.
Efectul acestei obisnuinte procustiene e atat de neplacut incat miza jocului nu mai conteaza. Prezentatoarea ne fixeaza prin ecran si ne informeaza sec: „Nu plec acasa decat cu un cistigator”.
Ea repeta afirmatia, dupa care isi scutura teatral capelura. Vazand ca vibratila dumisale companie nu-i starneste pe privitori, Gratiela devine Dizgratiela, isi infige o mana in sold si rosteste cu zaduf: „Puteti castiga treizeci de milioane. Cred ca nici n-ati vazut atatia bani”. Constatarea e urmata de o marturisire ce dezvaluie vii tendinte acrobatice: „Sa stiti ca raman pe telefon pana-mi dati raspunsul corect”. Insa nici macar temeritatea acestui exercitiu de echilibristica nu-i deblocheaza pe cei care se uita la televizor.
Descumpanita, Gratiela Albu se decide pentru o prestatie in linia tragediei antice.Ea incepe sa-si franga miinile, inchide ochii si murmura deznadajduita: „Nu-mi vine sa cred. Nu pot sa cred. E de necrezut.” Degeaba. In criza de solutii, tanara le acorda cinci minute suplimentare celor care au atata inteligenta incat sa compuna cuvintul „duminica” din literele d, u, m, i, n, i, c si a.
Ba chiar ii imbarbateaza, cu umbra unui suras: „Daca