Suntem tara bataliilor de prisos. Si a victoriilor inutile, ba dimpotriva, daunatoare invingatorilor. Batalia pentru comisarul european arata asta cu asupra de masura. Prim-ministrul isi alege singur comisarul, cei care ar fi vrut sa participe, ca sa nu spun sa dicteze, dau, din timp, daca e sa ne luam dupa declaratiile unui politician mai fara mama, fara tata, prim-ministrului Europei un dosar compromitator al unuia dintre candidati, bine ghicit drept cel ce va avea nominalizarea, dl Barroso respinge tacit, diplomatic, nominalizarea. Cine a castigat? Cei care au "aranjat" lucratura cred, poate, ca ei. E drept, nominalizatul si nominalizatorul au pierdut, plus partidul lor comun. Dar, isi da seama oricine, turnatorii la Bruxelles n-au castigat nimic. Si asta nu pentru ca tot Calin Popescu Tariceanu il va nominaliza si pe urmatorul candidat (o fi ultimul, n-o fi ultimul?). Ci pentru ca s-a mai dezvaluit o data lupta intestina care se da in cadrul chiar al coalitiei de la guvernare. Poate ca a facut-o "solutia imorala", poate ca a facut-o chiar initiatorul "solutiei imorale". Perfidia transparenta a metodei ne claseaza inca o data pe o pozitie, nu morala, ci intelectuala, inferioara. Mai precis "ii" claseaza pe politicienii romani care, de fiecare data cand cineva incearca sa se ridice undeva unde li se pare a fi deasupra, il trag cu mare sarg de picioare, indiferent daca e un aliat sau un adversar. E ca-n cele mai banale lectii despre tradare, care se predau, cu ajutorul unor bucati literare simplute si schematice, prin clasele primare. Dar politicienii romani au uitat lectiile, daca le vor fi parcurs vreodata. Dupa ce fusese o vaca de muls fonduri, Uniunea Europeana devine, iata, un bun teren de bataie. Boierii romani de acum trei sau patru secole se duceau cu "dosarele compromitatoare" la Stambul, la Inalta Poarta. Celor de azi - nu boieri, Doamne fereste - li s-a