- Istoric - nr. 215 / 1 Noiembrie, 2006 Dupa al doilea razboi mondial, bolsevicii au cotropit zece tari est-europene. In lunga dominatie a barbarilor comunisti, unele popoare s-au revoltat incercand liberarea. Asa a fost in Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, dar toate au fost inabusite in sange. Si in Romania a fermentat in popor dorinta sfanta de libertate, dar si la noi toate incercarile de acest fel au fost inabusite in sange. In randurile urmatoare voi incerca, rezumativ, dezvaluirea revoltei anticomuniste a cucerzenilor. La 23 iulie 1950, cu surle si trambite, s-a inaugurat GAC "Drum nou", cu un numar de 43 de familii sarace, fara pamant, fara animale si atelaje, analfabeti si semianalfabeti. In dupa-amiaza acelei zile, dintr-un nor, un trasnet a lovit un salcam din gradina chiaburului Ioan Vantu. "Iata ca si Dumnezeu loveste in chiaburi" _ afirmau comunistii. Pe atunci, satul Cucerdea numara peste 400 de "fumuri", iar gospodarii afirmau cum ca "am ajuns sa fim condusi de coadele satului". Dupa scurt timp, mai precis la marea sarbatoare Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie 1950, s-a hotarat comasarea terenurilor, adica sa fie luate pamanturile de la cei care aveau. Acum au pornit trei tractoare, impodobite cu steagul rosu cu secera si ciocanul. Primul era condus de activistul de partid comunist, al doilea, de presedintele "colhozului", iar al treilea, de primarul comunei. Tractoarele s-au indreptat spre locul numit "pe inimas". Ca la o chemare, aici s-a adunat tot satul, oamenii fiind "inarmati" cu unelte agricole _ sape, furci, cazmale etc. Multe femei (dintre care le amintesc pe Ileana Tatar, Ana Masca, Maria Seulean, Anuta Malai) s-au aruncat in fata tractoarelor, strigand "murim, dar pamantul nu-l lasam la colectiv". Lechintan Maria a strigat: "Am fost multi ani slujnica la Bucuresti, mi-am cumparat pamant sa pot trai; va dau viata, dar pamantul nu vi-l d