La formarea unui guvern de Coalitie, partidele componente se angajeaza intr-o veritabila batalie pentru a obtine portofoliile cele mai importante. Pentru ca una e sa detii portofoliul Justitiei sau al Finantelor si alta e sa-l detii pe cel al Culturii sau pe cel al Cultelor. Rezultatul final depinde nu numai de procentajul obtinut in alegeri, dar si de capacitatea de negociere. Comisia Europeana trece - si nu numai in chip metaforic gazetaresc - drept un Guvern al Uniunii Europene. In consecinta, portofoliul atribuit unui Comisar din partea unei tari exprima:
a) influenta familiei politice din care face parte
b) influenta tarii ce l-a desemnat in cadrul Uniunii Europene.
Privit din acest unghi, esecul lui Varujan Vosganian are, printre altele, doua explicatii:
a) senatorul liberal a trecut in ochii celor din Parlamentul European drept un nou castig al Grupului Liberal-Democrat in Comisia Europeana. Grupul Liberal-Democrat e insa al treilea ca numar de voturi in Parlamentul European. Fixarea lui Varujan Vosganian pe post ar fi insemnat o configuratie a Comisiei in conflict cu configuratia Parlamentului European. Ar fi fost ca si cum in Guvernul Tariceanu Partidului Conservator i s-ar fi dat mai multe posturi decat PNL.
Nu numai Traian Basescu, dar si alti bagatori de seama cu de la sine putere, au reprosat lui Varujan Vosganian prea marea apasare pe conditia sa de liberal, argumentand ca un Comisar trebuie sa fie asexuat politic. Greseala lui Vosganian a constat insa nu in insistenta in sine pe culoarea sa politica, ci in insistenta pe o culoare politica destul de palida in Parlamentul European.
Daca ar fi fost Popular sau Socialist nu s-ar fi ridicat nici o problema. Atat Popularii, cat si Socialistii l-ar fi sprijinit.
b) lipsa unei solidaritati a celor doua Palate, a fortelor de la Putere si fortelor politice in general. @
