Motive de optimism De foarte multe ori, mi-am exprimat nemulţumirea faţă de emisiunile de la TVR Cultural şi de viziunea generală a postului de a face televiziune culturală. Politica lui editorială părea o adunătură de lucruri refuzate de alţii, făcute de "profesionişti" atît de legaţi de modul de a face televiziune de dinainte de â89, încît TVR-ul a preferat să scape de ei şi să-i trimită la Cultural, într-un fel de cimitir al elefanţilor. Vedeai pe TVR Cultural - şi, din păcate, încă mai vezi - emisiuni desprinse din coasta Tezaurului folcloric unde sînt scoase la mezat "bibelouri" de artizanat, sitcom-uri cretine pentru adolescenţi cu rîsete din off (considerate, probabil, "culturale" pentru că nu sînt producţii de peste Ocean, ci franţuzeşti), ştiri despre nu ştiu ce chestii făcute de artişti obscuri, prezentate ca evenimente epocale ş.a.m.d. Totul condimentat cu o limbă de lemn de revistă culturală de provincie, din vremea comunismului, rostită de nişte oameni care sînt acolo, cu siguranţă, graţie unor cumetrii foarte profitabile.
Am scris în repetate rînduri despre toate aceste lucruri - şi voi mai scrie, atîta timp cît vor exista - nu pentru că mi s-a pus mie pata pe TVR Cultural, ci pentru că acest post mă interesează în mod deosebit. (Despre OTV, de exemplu, n-am scris niciodată nici un rînd, deşi este expresia supremă a aberaţiei televizuale, pentru că acel post îmi este indiferent; practic, nici nu există pentru mine - nu-l urmăresc, aşa cum nu citesc nici reviste ca România mare.) Ei bine, la TVR Cultural mă uit cu interes şi cu speranţă, pentru că este postul care ar putea să ofere o alternativă consistentă la vînarea de vînt din celelalte televiziuni.
Prin urmare, mă bucur de fiecare dată de cîte o reuşită a TVR Cultural, de semne care-mi spun că lucrurile sînt pe cale să se schimbe în bine. Şi acestea par să fie din ce în ce mai mult
