Bine face Editura Historia ca retipareste lucrarea lui D. Draghicescu din 1907, "Din psihologia poporului roman" (editie de Elisabeta Simion, prefata Virgil Constantinescu-Galiceni). Romanii, trimisi la judecata Bine face Editura Historia ca retipareste lucrarea lui D. Draghicescu din 1907, "Din psihologia poporului roman" (editie de Elisabeta Simion, prefata Virgil Constantinescu-Galiceni).
Chiar daca intre timp lumea subtire si crema specialistilor nu prea mai crediteaza "psihologia popoarelor" - considerand-o schematica, perimata, de un romantism patetic, pe cat de idealist pe atat de procustian - , etnopsihologia isi conserva ratiunile, vitalitatea, eficienta si forta de atractie. De acord, cum spune si Caragiale, toti oamenii sunt pretutindeni la fel, cu aceleasi virtuti si vicii, iar romanii nu sunt nici mai buni, nici mai rai, doar ca neamul e "netocmit" inca. Numai ca nimeni nu poate nega elementele specific locale, determinate de cadrul fizic si metafizic, de istoria, geografia si textura sufleteasca a locului. Atata vreme cat poti evita deopotriva absolutizarea si relativizarea, viziunea etnopsihologica isi conserva energiile revelatoare.
Nascut in 1875, fiu de boiernas valcean cu vederi iluministe, Draghicescu va fi primul nostru doctor in sociologie la Paris (isi sustine in 1904 teza sub conducerea lui E. Durkheim). Prieten cu Titulescu, liberal de stanga cu afinitati socialiste, a figurat printre reprezentantii Romaniei la Liga Natiunilor, fiind ministru in Mexic (1934-1936), pentru a se sinucide in 1945.
Daca aproape jumatate din carte sufera de tehnicism si prolixitate, nu este mai putin adevarat ca restul ofera si astazi o lectura de buna hartuire intelectuala si provocare afectiva. Toate valorile altoite de spiritul latinitatii romane pe trunchiul tracic au fost alterate, sustine Draghicescu, de coplesitoarea influenta slava si
