Nimic nou la Consiliul National al PSD, plantat la Targu Mures pentru a da semn ca partidul e de neclintit in ce priveste apararea natiunii de pericolele care o pandesc din partea iredentistilor maghiari.
Aceleasi jocuri de culise, in care liderii PSD, bravi mostenitori, prin antecesorii FSN si PDSR, ai liderilor PCR, sunt de neintrecut; aceeasi concentrare pe razboiul pentru carma unei ambarcatiuni care devine electoral tot mai barcuta.
Presa ar fi trecut sub tacere conclavul departat de Capitala daca el n-ar fi adus o noutate: atacul furibund lansat de Mircea Geoana impotriva lui Traian Basescu.
Sa reprezinte momentul o schimbare radicala in atitudinea PSD fata de Traian Basescu, atat de razgaiat pana acum de liderii PSD?
E o intrebare de al carei raspuns depinde soarta PSD.
Si iata de ce.
Spre finele lui 1998, al doilea an de guvernare CDR, principalul partid de Opozitie urca incet, dar sigur in sondaje, in detrimentul formatiunilor de la Putere, care coborau la fel de incet, dar si la fel de sigur.
Suntem in noiembrie 2006, al doilea an de guvernare a Coalitiei, amintind prin numeroase note de guvernarea CDR.
Aceeasi paruiala interna. Acelasi balamuc la trecerea legilor in Parlament.
Administrarea tarii e mult mai proasta decat cea sub guvernarea CDR.
In consecinta, sub fumul viu colorat al scandalurilor zilnice din Coalitie si din Alianta, viata omului simplu devine tot mai grea.
Scumpiri dramatice ale gazelor si energiei electrice. Impozite tot mai mari. Nici o investitie de amploare inceputa in infrastructura. O politica externa la voia intamplarii, supusa toanelor de fiecare dimineata ale presedintelui Traian Basescu, dependent in declaratiile sale de starea muschilor de peste noapte sau de caderea luminii prin ferestrele de la Cotroceni. Capitala e tot mai bramburita de lucrarile fara contenir
