Foarte multi dintre cititorii ziarului nostru erau prea tineri, unii de-a dreptul copii in toamna anului 1989, cand a avut loc ultimul Congres, al XIV-lea, al Partidului Comunist Roman. Cu acel prilej, postul de radio "Vocea Americii" a difuzat sub forma serializata zi de zi pe dura-ta Congresului unul dintre cele mai lungi - daca nu cumva cel mai lung interviu radiofonic din istoria sa - cu Liviu Turcu, cadru de conducere in Centrul de In-formatii Externe care ramasese in Occident, cerand azil politic in Statele Unite in luna ianuarie a aceluiasi an. Foarte multi dintre cititorii ziarului nostru erau prea tineri, unii de-a dreptul copii in toamna anului 1989, cand a avut loc ultimul Congres, al XIV-lea, al Partidului Comunist Roman. Cu acel prilej, postul de radio "Vocea Americii" a difuzat sub forma serializata zi de zi pe durata Congresului unul dintre cele mai lungi - daca nu cumva cel mai lung interviu radiofonic din istoria sa - cu Liviu Turcu, cadru de conducere in Centrul de Informatii Externe care ramasese in Occident, cerand azil politic in Statele Unite in luna ianuarie a aceluiasi an. Interviul a fost luat de poetul, eseistul si nu in cele din urma cunoscutul disident politic Dorin Tudoran, ca redactor al postului de radio mentionat.

Decizia de a publica acum, dupa aproape 17 ani, acest interviu, are la baza doua considerente, ambele credem noi in favoarea cititorilor nostri: primul considerent se constituie intr-o experienta sui-generis pentru a testa in ce masura afirmatiile de acum 17 ani au rezistat timpului, cu atat mai mult cu cat subiectul priveste un subiect atat de important precum situatia imediat premergatoare rasturnarii regimului; al doilea considerent este acela ca reparcurgerea interviului de catre cei care l-au audiat atunci ca si pentru cei care erau prea tineri pentru a-l audia sau intelege poate fi o experienta istorica inte