Numarul din septembrie al revistei National Geografic a avut ideea originala sa publice un amplu expozeu legat de povestea pantofilor sau maniera in care ei au schimbat cursul istoriei. Si vom cita din amintitul articol cuvintele cercetatoarei britanice June Swann: "Pantofii sunt cel mai bun indiciu despre tonusul unei societati". Si acum sa raportam aceasta perspectiva "tonifianta" a istoriei la societatea romaneasca.

Pe tot parcursul evului mediu, un procent infim din societatea romaneasca purta incaltari, cu precadere protejatii sortii. Lucrul acesta se poate observa si in gravura alaturata din veacul al XIX-lea, pe cand domnitorul Cuza se pregatea si de domnia sa valaha. In zadar veti cauta costumul traditional romanesc la acesti oameni din campia valaha. Multi contemporani ai epocii povesteau ca valahul imprumuta cate un salvar de la armean, o tunica de la albanez, o haina de la bulgar, o incaltare de la grec... care cum dadea de pomana. Dar in gravura noastra apar doar doua persoane incaltate: un lautar tigan si un grec prins in hora. Dupa exact 100 de ani, catre anii '50, in satul romanesc situatia nu era foarte schimbata. Extinderea oraselor, prin inglobarea demografica a multor sateni azvarliti din praful ulitelor in prima pereche de pantofi, iar pentru unii - mai "activisti" ca altii -, chiar cizmulite de lux. Dar aceasta trecere in istorie este precum un salt antropologic de la urangutan la un fenician rafinat care innobila cu prezenta sa anticul oras Tyr.

Tonusul societatii noastre contemporane prin pantofii purtati... Interesanta perspectiva asupra istoriei! Daca veti incerca sa parcurgeti un bulevard privind doar catre picioarele care-l framanta, veti descoperi veacurile evului de mijloc manifestandu-se nestigherite in mersul chinuit al picioarelor, nefamiliarizate inca dupa amar de vreme, cu "imbracamintea" care le protejeaza; picioare