Cu cartea asta, din '82, m-am întîlnit într-un anticariat braşovean. De care n-am dat uşor. Nici el, volumul, desen abstract de negru şi griuri, nu se zăreşte la prima, grăbită, privire. Mergînd mai departe, nici autorul... Vorbesc de Meteorologia lecturii, Radu Petrescu. Un compendiu, s-ar zice, de literatură europeană, filtrată cu gust de cititor, cu rigori, dar fără ticuri scolastice. Pornind de la Homer. Sigur că buclele pe care Radu Petrescu le închide şi le deschide sînt, pentru aproape oricine îi citeşte cartea ca să se informeze şi nu ca să recunoască, elegant invitate în pagină, lucruri ştiute, panglicile colorate ale unui maestru de iluzii. Ce să urmăreşti mai întîi, ce să-ţi notezi, ce să încerci a-ţi aduce aminte şi care cale s-o ţii, în noianul unor literaturi vechi de cînd Troia? Observaţii fine, cum n-ai crede că mai pot duce texte peste care s-a umblat pînă la tocire, înviorează glose, altminteri, destul de specializate, deşi îşi lasă, din plecare, toată libertatea: "e de adăugat în viziunea lui Vergiliu tema paternităţii (în sculptură, Aeneas e identificabil doar dacă îl poartă în spate pe bătrînul Anchise), a unui fiu care, fondator al unui stat, devine în acest sens părinte al propriei sale ascendenţe, indică o apropiere de structură poetică între eroul lui Vergiliu şi Hamlet. Mallarmé va fi făcut un semn de apropiere cînd referindu-se la Hamlet notează "il se promčne, pas plus, lisant au livre de lui-męme", lectura în sine însuşi, în cartea fără cuvinte a vieţii, care e sinonimă cu legea morală, patronînd acţiunea deambulatorie a prinţului shakesperian, aşa cum legea morală, datoria pioasă, patronează călătoria spre Italia a lui Aeneas. Invocarea anume a acestei fraze a lui Mallarmé în episodul Scylla şi Charibda din romanul lui Joyce, trebuie considerată ca o trimitere la filiaţia directă, vergiliană, a lui Ulysses, fie şi dacă prin transparenţa