S-a implinit un an de cand a plecat dintre noi prozatorul, eseistul si omul politic Aurel-Dragos Munteanu. A fost absolvent al Universitatii clujene, cadru didactic la Institutul din Oradea, apoi redactor la revistele Romania literara, Luceafarul si Contemporanul, prieten cu Petre Tutea, Constantin Daniel si parintele Staniloae, demisionar din Partidul Comunist in 1988, director al Televiziunii Romane Libere in decembrie 1989, iar din martie 1990 - ambasador al Romaniei la ONU si, in aceasta calitate, presedinte al Consiliului de Securitate (august 1990), om de afaceri si, in final, chairman al unei companii financiare de pe Wall Street. Franturi din destinul zbuciumat al acestui nelinistit al spiritului sunt rememorate de cea care i-a fost statornic alaturi vreme de peste patru decenii, sotia sa, Ileana Munteanu, care, de altfel, i-a deschis un site, www.marileiubiri.org, incluzand toate informatiile despre viata si opera lui. (Radu Constantinescu)
A fost dat sa ne intalnim cu multi ani in urma, vreo patruzeci si sase la numar, intr-un moment in care vietile noastre tinere ajunsesera la o rascruce importanta: intraseram la Facultatea de Filologie din Cluj, cu cateva luni inainte de a implini 18 ani. De fapt, ne-am cunoscut la un cenaclu literar saptamanal. Impreuna cu Ioana Em. Petrescu, prietena mea din copilarie, si cu Ion Pop, formam un trio insufletit, cu preocupari literare. Ne prezentam cu constiinciozitate la serile cenaclului. Intr-una dintre seri, intamplarea a facut sa ma asez langa un tanar cu parul valvoi, cu ochi vii si inteligenti, care m-a privit atat de insistent, incat, timida cum eram, nu stiam unde sa ma ascund. Intr-un tarziu, poate pentru a scapa de stanjeneala care se crease intre noi, l-am intrebat: "Si dumneavoastra scrieti?". Raspunsul lui a fost: "Nu, eu deocamdata citesc!". In seara aceea m-am despartit de prietenii cu care