Una peste alta, este nevoie de mai mult de o dublare a pretului de desfacere al gazelor din productia interna pentru a se realiza paritatea ceruta de Uniunea Europeana. Desi, pana la urma, a iesit la iveala adevaratul motiv al noii scumpiri a gazelor - si anume santajul OMV, noul proprietar al PETROM, care a amenintat ca nu va mai furniza gaz in retea daca nu se accepta preturi sporite - , nu s-a mers insa pana la capat cu explicatiile, intrucat trebuia sa se mentioneze ca, de fapt, demersul OMV avea la spate, daca nu direct, cel putin indirect, impunerea de catre Uniunea Europeana a "cerintei" ca gazele din productie interna (indiferent cine le exploateaza) sa fie livrate pe piata la "paritate": cu pretul gazului din import. Un calendar al alinierii pretului gazului din productie interna la pretul gazului din import a fost negociat cu Uniunea Europeana, transa anuala de scumpire fiind de 25 de dolari la 1.000 mc. Avand in vedere ca, la vremea negocierilor de aderare, discrepanta dintre cele doua preturi, desi sensibila, era totusi mica in cifre absolute, pentru ca pretul gazelor din import era cat de cat rezonabil, transa anuala de 25 de dolari urma sa stinga relativ rapid diferenta. Cum, insa, intre timp pretul gazelor din import a sporit fabulos, ar urma ca, pentru ajungerea la "paritate", pretul gazului din productie interna sa creasca absolut ametitor. Chiar si dupa scumpirea provocata de OMV, pretul gazelor din productie interna este doar de 143 de dolari/1.000 mc fata de 315 dolari/1.000 mc, cat a ajuns costul gazelor importate din Rusia.

Aceste date sunt utile pentru a evidentia cat mai au de tras la jug consumatorii din Romania - industriali sau casnici - pentru a se "recupera" diferenta. Una peste alta, este nevoie de mai mult de o dublare a pretului de desfacere al gazelor din productia interna pentru a se realiza paritatea ceruta de Uniunea Eur