Soseaua de centura a Capitalei este artera rutiera care leaga toate drumurile ce penetreaza orasul. Ar trebui sa fie o sosea de mare viteza. In realitate este o mare aventura desfasurata in ritm de melc. SUFERINTA. Cei 100 de kilometri ai soselei de centura aduna milioane de nemultumiri in fiecare zi
Soseaua de centura a Capitalei este artera rutiera care leaga toate drumurile ce penetreaza orasul. Ar trebui sa fie o sosea de mare viteza. In realitate este o mare aventura desfasurata in ritm de melc.
Pornim la drum la ora 9:15 de la km 0 al Capitalei, in zi de vineri, cu bombanelile soferului nostru rasunandu-ne in cap: "Auzi, toata centura, vinerea... Voi sunteti nebuni... O sa ajungem inapoi in Bucuresti la noapte...". Ne gandim totusi ca n-o fi dracul atat de negru. Pe marginea soselei, in zona Baneasa, se lucreaza cu drag si spor, ca-n reclama cu Dorel - unuâ sapa, cinci dau indicatii. Ridicat pe un panou deasupra lucrarilor troneaza un mesaj din partea antreprenorilor, care ne da curaj: "Orasul creste pentru tine". Entuziasmul ne piere insa cand realizam ca de la TNB si pana la iesirea pe centura de la Otopeni am facut o ora si 40 de minute. Pe ceas.
STOP. La Podul Otopeni ne abatem in dreapta, spre centura. In fata noastra s-a format deja o coloana lunga de autoturisme. Ne oprim. "E pusa bariera...", ofteaza soferul. Ghinionul a facut ca masina noastra sa nimereasca in coloana chiar la intrarea in santierul de langa sosea. Asa ca in timp ce asteptam trenul, facem manevre inapoi-inainte, ca sa facem loc basculantelor care ies si intra in santier. Macar nu ne plictisim... Dupa fix sapte minute ne punem in miscare. Facem dreapta si ne indreptam spre prima "penetrare" a centurii - Soseaua Pipera-Tunari. Drumul e liber in fata, asa ca soferul nostru calca pedala "sa recuperam". Pe sensul opus, coloana de tiruri care asteptase la bariera se u