Efectul pervers al "dosariadei" este ca, de acum incolo, totul pare suspect, orice acuzatie devine verosimila Traim vremuri ciudate. S-ar fi parut ca sfera noastra publica a trecut in ultimii ani printr-o maturizare ireversibila. Societatea civila pare mai puternica, presa, mai asezata si lucida, partidele si institutiile par mai aproape de profesionalism. Atmosfera este, in sfirsit, respirabila. Cu toate acestea, de citeva luni si, parca tot mai intens pe masura ce ne apropiem de momentul aderarii la Uniunea Europeana, experimentam un fel de vrie colectiva, denumita generos "dosariada", in care o buna parte a actorilor din sfera publica par a-si fi pierdut discernamintul. Traim in epoca demascarilor, a linsajelor mediatice, a "dezvaluirilor" fara probe, a supralicitarii fantasmagoriilor, a afirmatiilor iresponsabile si a anonimatului agresiv. In presa apar informatii care de care mai extravagante, fara o minima si decenta verificare, liderii de opinie colporteaza lejer zvonuri si scenarii abracadabrante cu scuza ca li se par verosimile, indivizi dubiosi sint lasati sa spuna fara oprelisti tot ce le trece prin mintea tulbure. Toata lumea suspecteaza pe toata lumea, nici o reputatie nu mai pare sigura. Cariere construite in ani de zile sint distruse peste noapte de atacuri fulgeratoare venite din neant. Se platesc polite de tot felul in numele sfintei cauze a demascarii. Au aparut experti in meandrele tenebrelor - securisti apostati, profesionisti fara profesie, politicieni fara partid, ziaristi fara ziar - care ne fac agenda de citeva luni prin "dezvaluiri" sibilinice si afirmatii emfatice lipsite de orice fel de proba sau fundament. Fie ca se numesc Liviu Turcu, Cozmin Gusa sau Ion Cristoiu, ei au in comun gustul pentru conspiratii, scenarii fanteziste si alte abisuri, precum si dispretul gros pentru ideea de proba temeinica. Pretinzind ca au acces privilegiat in st