Furtul tablourilor de la Palatul Brukenthal, petrecut in 1968 la Sibiu, a fost trecut sub tacere de autoritatile vremii, in 1972, dupa mai bine de patru ani de anchete fara rezultate concludente. In acest rastimp, familiile angajatilor de la Muzeul Brukenthal nu au mai cunoscut linistea. Putini mai sunt acum in viata pentru a se bucura de revenirea acasa a superbelor lucrari de arta (patru dintre ele regasite in America si repatriate in 1998), iar cei care mai traiesc o fac si astazi cu amintirea terifiantelor nopti de ancheta in incaperile intunecoase ale Palatului Brukenthal, intesate cu securisti si militieni adusi in pragul exasperarii de ingeniozitatea unor hoti, dar si de lipsa de prevedere a administratiei din acea vreme a muzeului. Era abia inceputul "epocii de aur" si nimeni nu se gandea ca o parte dintre "bunurile intregului popor", praduite si ele de la fostii lor proprietari, puteau tenta si pe altcineva decat hulpavii comunisti. In 1968, Muzeul National Brukenthal avea un sistem de paza rudimentar, un singur paznic de noapte care se ingrijea de "siguranta" valorilor adapostite in superbul imobil din centrul Sibiului. Naivitatea avea sa ne coste foarte scump. Un mare mister al Romaniei postbelice Opt tablouri, evaluate in perioada respectiva la peste 25 de milioane de dolari, au fost furate in noaptea unei frumoase duminici de mai (26 mai 1968) si scoase din tara intr-un timp-record, de numai trei zile. Evenimentul, unul dintre cele mai celebre si misterioase cazuri de furt petrecute in perioada comunismului in Romania, a ramas si astazi nerezolvat, un esec, ar spune unii, pentru echipa de peste o suta de criminalisti condusa de nu mai putin celebrul lor "tartore", colonelul Dumitru "Mitica" Ceacanica, un rezultat programat, ar spune altii, ajunsi acum la varsta la care nu mai au nimic de pierdut. Cert lucru, cazul inca fascineaza romanii stabiliti in