Textul, ma rog, sotronul, cum ii zici tu, articolul publicat saptamina trecuta... Pastenague nu-si gasea cuvintele. Aproape ca se bilbiia. Inseamna ca era nemultumit.
– Nu mi-a placut!, suiera el in sfirsit.
N-am zis nimic. Am asteptat sa continue. Doar nu era sa protestez sau, mai rau, sa-mi cer scuze. in definitiv, Pastenague e si el un cititor. Nu i-a placut? Sa fie sanatos!
– Nici lui Mihnea Gheorghiu nu cred ca i-a placut, am adaugat eu ca sa-i dau totusi o sansa sa continue discutia.
– Nu-i vorba de Mihnea Gheorghiu. Putin imi pasa de el, ca si de altii ca el care fac parte, cum se zice mai nou, din „generatia expirata“. Ma intreb citi ani sa aiba inventatorul acestei sintagme...
Iata inca o deviere in discutia noastra. Ca s-o evit, am pus iarasi intrebarea, mai direct:
– Atunci ce nu ti-a placut?
– Nu mi-a placut ambiguitatea articolului cind te referi la Goma. Nu stiu daca cititorii obisnuiti sau care nu te cunosc ori te cunosc doar din auzite au priceput care e atitudinea ta fata de Paul Goma...
-
Nu putem intelege chiar totul... Nici eu, de pilda, n-am inteles pasiunea asta romaneasca pentru amalgam. Si graba cu care lipim etichetele pe fruntea adversarilor nostri, e de ajuns sa ne supere putin cutare si-l si trimitem la stilpul infamiei...
N-am inteles ce cauta Eugen Simion in fruntea listei „generatiei expirate“, alaturi de critici sau istorici literari ca Ion Dodu Balan, Dan Zamfirescu sau Marian Popa. E adevarat ca amalgam exista si in Dictionarul general al literaturii romane initiat si condus de Eugen Simion, dar „pedeapsa“ e disproportionata. Eugen Simion, orice s-ar spune despre el pe plan politic (si chiar si aici se exagereaza!), ramine unul dintre criticii importanti ai generatiei sale. Cum poate fi comparat cu cei numiti mai sus?
De asemenea, mi se pare nedrept ca Fa
