În Intercity, rămăsesem la generali (absolvenţii, de acum 60 de ani, ai Liceului militar din Tîrgu Mureş); una dintre cele două doamne descrise în articolul precedent, cea mai vîrstnică, posesoare de căciulă miţoasă, a observat marea de domni apropiaţi de ea ca vîrstă, de pe culoar, şi, ca atare, mînată de cunoscutul instinct feminin, a trecut la fapte: a intrat în vorbă, pur şi simplu, cu cîţiva din falnicii ofiţeri de altădată. Pe un ton de glumă, dumnealor fiind şi după o agapă, am aflat că nu erau numai ofiţeri, ci şi intelectuali şi au început să ne spună din poveştile lor. S-a remarcat un domn cu nasul mare (pe seama căruia s-au făcut o mulţime de bancuri, dintre cele cunoscute pe tema asta), care a intrat în compartimentul nostru şi a început să-şi depene viaţa.

Dar pînă la viaţa fostului elev militar, în compartiment s-au întîmplat multe alte lucruri interesante. Doamna blondă şi buclată care părea un model de linişte interioară nu era, de fapt, nici ea străină de frămîntări şi drame: ne-a mărturisit că fusese nevoită să se mute din Alba Iulia, la Zărneşti. Numai că ea era, încă, foarte ataşată de Alba, şi suferea un şoc cultural. Apoi ne-a relatat cum a primit-o comunitatea din Zărneşti: proaspăt mutată în noul bloc de locuinţe, s-a apucat, cu hărnicie, să spele o pătură de-a copiilor (are doi, destul de mici). După ce a frecat la ea cu sîrg, pentru că nu avea încă maşina de spălat instalată, şi a întins-o frumos afară, în faţa blocului, la uscat - a doua zi: surpriză! Pătura fusese invadată de o mulţime de capete şi schelete de hamsii, căzute, aparent, din cer; în realitate, evident, de undeva, de la etaj. Furioasă, noua locatară blondă s-a dus în bloc, să investigheze: a identificat-o ca infractoare pe vecina de sus, o "biată" bătrînică, dar din lipsă de dovezi... Soluţia posibilă s-a dovedit a fi tot una personală: de atunci încoace, doamna res