In contractele incheiate de Primarie cu firmele de constructii nu exista clauze de finalizare a lucrarilor si cu atat mai putin sanctiuni.

A vorbi despre debandada lucrarilor de infrastructura care se fac in Timisoara a devenit un non-sens in ultimii ani. Una din cauzele acestui haos dus pana aproape de perfectiune este faptul ca Primaria, in contractele pe care le-a facut cu firmele de constructii, nu a prevazut niciodata un termen clar privind finalizarea lucrarii.

Daca nu exista acest termen evident ca nu apar nici sanctiuni pentru firmele care au tergiversat lucrarile. Se stie ca orice contract intre firme private contine clauze cu sanctiuni pentru nerespectarea termenelor de finalizare a lucrarilor.

Un lucru normal cand la mijloc e vorba de bani privati. Cand e vorba insa de bani publici, acest lucru se pare ca nu mai conteaza. Dar cum sa sanctioneze Primaria niste societati care de-a lungul timpului s-au racordat puternic la bugetul Primariei, devenind firme de casa ale institutiei?

E important de spus ca la o licitatie corecta se primeste un punctaj bun pentru termenul de finalizare al lucrarii, in sensul in care cu cat durata e mai mica cu atat punctajul e mai mare. Dar se fac oare licitatii serioase in Primarie?

Firmele de casa

De exemplu pentru lucrari de infrastructura rutiera s-au incheiat din anul 2000 incoace 81 de contracte. Acestea au fost impartite doar de catre sapte firme, dintre care trei cu doar una sau doua lucrari. Grosul a fost luat de patru firme.

E vorba in primul rand de Societatea Drumuri Municipale (SDM) care a obtinut 45 de lucrari. Societatea are ca unic actionar Consiliul Local. Evident ca SDM nu reuseste sa faca fata acestor contracte asa ca subcontracteaza lucrarile altor firme prietene.

Pe locul doi la contracte obtinute se situeaza NIMB. Fi