Stiu ca am mai scris despre lucrurile care ma sperie, despre Psycho si cartile de groaza, despre vanzatoarele si despre cumparatorii din Bucuresti, dar am remarcat ca teama e atat de la moda in ultima vreme, incat mai merita un articol. Parca nu esti in randul lumii daca nu ai o anxietate despre care sa discuti cand iesi cu prietenii sau cunoscutii la o cafea. Daca nu poti sa spui lucruri de genul "Am atacuri de panica atunci cand vad culoarea galben" sau "Mi se declanseaza crize de anxietate cand cineva mentioneaza numele lui Roman Polanski", esti instant catalogat drept o persoana fada, fara niciun subiect interesant de conversatie.
Recunosc, poate ca nu ma invart eu in cele mai normale cercuri din orasul asta, dar 90% dintre oamenii cu care discut sunt fanii unui antidepresiv sau "mood enhancers" cum le zic americanii. Unii incearca hipnoza, iar altii homeopatie. Nu am auzit nimic de vrajitorie pana acum, dar nu bag mana-n foc ca nu ar fi cazul. Nu stiu daca secolul 20 a fost pana la urma religios sau nu a fost deloc, dar pun pariu ca secolul 21 este secolul fricii, al fobiilor si al anxietatilor. Si, inainte sa mi se spuna ca astea sunt betesuguri muieresti, tin sa mentionez ca mult mai multi barbati decat femei mi s-au plans de panici, temeri etc.
Prin urmare, analizandu-mi cunoscutii, am ajuns la unele concluzii. Cum ar fi - fiecare om are o anumita teama, care il defineste si care, de obicei, ii face viata amara. Nu am gandit eu singura cugetarea asta profunda, ci mi-am amintit de anxietatile omului modern in vreme ce, la o ora la care ar fi trebuit sa muncesc din greu pentru a respecta un deadline foarte strans, eu ma hlizeam uitandu-ma la un filmulet care circula pe internet, despre un grup de oameni si fobiile de care sufereau (in paranteza fie spus, cel mai mult mi-a placut de biata femeie care avea groaza de tacerile penibile, poate si pe
