Presa europeana se intrece in metafore si nume de alint pentru a o prezenta pe viitoarea candidata a socialistilor la alegerile prezidentiale din Franta, Segolene Royal.
De la "fenomenul Segolene" la "o sansa pentru Franta" sau "un superstar regal", presa din Hexagon, dar si din restul Europei prezinta desemnarea lui Segolene Royal pentru cursa prezidentiala din 2007 drept un eveniment care revolutioneaza politica franceza. Royal a obtinut 60,62% din voturile membrilor Partidului Socialist, in conditiile in care adversarii ei sunt nume grele din politica franceza: Dominique Strauss-Khan, fost ministru al Economiei, si Laurent Fabius, fost premier.
PE VAL. "De aceasta data, sondajele nu s-au inselat. Candidata a stiut sa castige increderea membrilor, asa cum a castigat adeziunea simpatizantilor. Segolene Royal va fi un adversar redutabil pentru dreapta", scrie Le Figaro. Numai ca, pentru femeia cea mai in voga acum in Franta, greutatile abia incep. E drept ca a revolutionat stanga franceza si a pus capat, potrivit comentatorilor, dominatiei patriarhale din politica Frantei. Numai ca victoria obtinuta in sanul partidului trebuie extinsa la nivel national in luna mai 2007, cand are loc cursa pentru presedintie. Iar principalul adversar este actualul ministru de Interne, Nicolas Sarkozy, hulit de imigranti, dar apreciat de francezii get-beget, care ii admira politica severa, stilul direct si intransigenta.
Segolene Royal are insa toate sansele sa provoace o surpriza de proportii. Sta marturie ultimul an, in care a devenit, din fosta consiliera a lui Francois Mitterand, rasfatata mass-media, favorita sondajelor de opinie si, intr-un final, prima femeie care ar putea, matematic vorbind, sa devina sef al statului.
EDUCATIE SI ECOLOGIE. La 53 de ani, nu se poate lauda cu o cariera politica rasunatoare, amanunt scos in evidenta in primul rand de critic
