Faptul ca DNA isi permite sa trimita in judecata un om sub acuzatia de luare de mita fara sa probeze existenta unei intelegeri prealabile este un lucru deosebit de grav. DNA il acuza pe dl Adrian Nastase de comiterea a trei infractiuni grave: luare de mita, primirea de foloase necuvenite si santaj. Toate pedepsite cu ani multi de inchisoare. Rechizitoriul insumeaza 600 de pagini si a bulversat, prin intermediul presei, publicul.
Alaturi de jurnalisti si de analisti onesti, impartiali, s-a repezit sa-si dea cu parerea si o cohorta pestrita, formata din inchizitori morali, tepari, profitori si impostori plus nelipsitele endocrine de serviciu. Vinovatia dlui Nastase a fost hotarata cu mult inainte ca dosarul sau sa ajunga la instanta. Fie de insi care nu fac diferenta intre judecatorie si tribunal, intre recurs si apel, fie de personaje pentru care notiuni precum drepturile omului, probe, adevar, dreptate au sens doar raportate la dnii Patriciu si Vantu.
M-a pasionat dreptul penal, partea speciala, pentru ca am avut un profesor bun, dl Avram Filipas, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! si sansa sa-i citesc, student fiind, pe Tanoviceanu si Petre Pandrea (Criminologia dialectica). Cativa ani am fost avocat. Am avut si am prieteni procurori. Cunosc cat de cat trucurile acestei profesii, problematica si controversata peste tot in lume. Stiu deci sa citesc un rechizitoriu si sa observ partile lui slabe. Mai stiu si ca multi dintre dvs., stimati cititori, veti spune ca sunt "omul lui Nastase" si ca vreau sa-mi rasplatesc "binefacatorul" pentru functia pe care mi-a dat-o la CNA. O judecata facila, proprie democraturii endocrine.
Dar care aici nu-si are locul, intrucat nu va cer sa-mi dati crezare! Va rog doar sa cititi cele 600 de pagini ale rechizitoriului si sa cautati in ele dovada intelegerilor dintre dl Adrian Nastase si dna Irina Jianu, dintre candi