Odinioara cel mai puternic om din tara, Adrian Nastase, a ajuns azi sa-si urle disperarea si sa-si clameze nevinovatia in fata oricui mai are timp, chef, rabdare si putere sa-l asculte. Cel suspectat a fi fost un soi de Ali Baba miliardar, de tip modern, care si-ar fi ascuns comorile provenite din afaceri ca Sidex, Alro, Petrom, Bechtel sau EADS intr-o salba de pesteri de lux din codrii lui Verestoy sau Delta lui Bittner, a fost trimis in judecata pentru niste acuzatii de borfasie tipica. Nu prezumtivele comisioane descoperite de procurori ii dau intalnire fostului premier cu judecatorii, ci chinezariile si termopanele.
Pentru a-l aduce la bara pe Nastase, regizorii acestui spectacol au pus la bataie toate resursele financiare, logistice si de imaginatie pe care le-au avut la dispozitie. Aproape nimic n-a lipsit din inventarul arsenalului necesar pentru a-l termina: penal, politic si psihic. S-o luam pe rand. Pornind de la un capat de ata numit autodenunt, procurorii au tors marunt, infasurand firul pana cand ghemul a fost gata de livrare. Aritmetica da pe minus (DNA a cheltuit in timpul anchetei mai mult decat i se imputa oficial lui Nastase), dar scopul a fost atins.
Parte la acest joc mizerabil (stiu, politica-i curva) au fost, rand pe rand, cei care odinioara-i mancau din palme acuzatului de astazi. Fostii sai tovarasi de lupta politica si vanatoare, pe care i-a facut mari ministri si milionari in devize europene, l-au vandut ca Iuda pe Hristos. Trocul dintre acestia si papusarii de serviciu a fost simplu: supravietuirea lor politica si penala, la schimb cu "predarea" lui Nastase. Mai mult, dupa ce l-au silit, la cel mai mafiotic mod cu putinta, sa paraseasca sefia partidului, pentru ca manevra politica sa fie completa, si-au pus pechinezii din dotare sa-l umileasca, sa-l delegitimeze si sa-l demonetizeze (prin amenintari, avertismente, propuneri de e
